Cristina Duran Florescu, Organizația Femeilor Refugiate în România
„Totul sau aproape totul este nou, necunoscut poate, diferit în mod sigur.”
Cu toţii am auzit de păsări migratoare. Aici lucrurile sunt clare. Ni s-au explicat de mult la zoologie.
Şi de popoare migratoare am auzit. Doar am învăţat la istorie. Dar asta a fost tare, tare de mult în trecutul nostru.
Mai ştim despre comunităţi de altă etnie care trăiesc alături de noi, românii. Fie că sunt germani, lipoveni, greci, italieni, polonezi, rromi, maghiari, huţuli, etc., ei sunt de mult aici. Ştim că dintre ei s-au ridicat personalităţi care au avut o contribuţie activă la dezvoltarea României (Carol Davilla, Effingham Grant, domnitorul Vasile Lupu, Grigoraș Dinicu ca să citez numai câteva nume). Nu ne punem prea multe întrebări despre ei dar ştim că au venit din altă parte.
Adică, în termeni moderni, au fost migranţi.
În ultimul timp se aude din ce în ce mai des vorbindu-se despre emigranţi, imigranţi, migranţi economici sau de altă natură, fluxuri migratorii, politici de gestionare a acestor fluxuri, integrare a migranţilor şi multe altele. Ba chiar am devenit mulţi dintre noi, românii, migranţi.
Ce ştim despre toate astea şi mai ales ce ştim despre aceşti oameni care vin în România în calitate de migrant ?
Cu ce se deosebesc ei de noi autohtonii, în afară de semnele evidente de la prima vedere (limba vorbită, aspectul exterior, semne religioase purtate, sau mai ştiu eu ce)?
De ce au venit? Au dificultăţi aici? Ce dificultăţi au? Au toţi aceleaşi probleme? Cum se descurcă? Ce întrebări îşi pun?
Domeniul este foarte vast şi putem să vorbim multe.
Am să încerc să vă spun câteva cuvinte din experienţa proprie.
Eu sunt româncă şi migrantă, cu o bogată tradiţie personală, familială şi a mediului în care am trăit. De fapt, de când m-am născut, acum mai bine de 50 de ani, am avut totdeauna migranţi în jurul meu.
Viaţa a făcut că am avut o lungă experienţă (15 ani) de migrant eu însumi. Iar, de 5 ani de când m-am întors în ţară, am prieteni şi muncesc printre şi pentru migranţi.
Indiferent de ce ai migrat undeva şi cât timp vei sta, când ajungi vrei, ca orice om, să te simţi «acasă».
Lăsând deoparte aspectele juridice şi administrative privind statutul legal, pe plan personal ai o mulţime de dificultăţi de depăşit.
Ai multe de învăţat dar trebuie s-o faci pentru că vrei să te regăseşti, să te acomodezi, să te adaptezi, să te integrezi. Ai nevoie să poţi ancora, să prinzi rădăcini.
Totul, sau aproape totul, este nou, necunoscut poate, diferit în mod sigur.
În primul rând limba, pe care vrei şi trebuie s-o înveţi cât mai repede. Felul de a vorbi şi de a se exprima poate crea confuzii. Trebuie să fii atent.
Climatul, mâncarea, legumele, fructele, vegetaţia, peisajul, chiar mirosurile, lumina, sunt diferite.
Îmbrăcămintea, codurile vestimentare, codurile sociale, tradiţiile sunt altele.
Apoi, codurile de comunicare: cum să le cunoşti, cum să le înveţi ca să eviţi gafele sau conflictele. Cum să legi relaţii cu oamenii, să ai contacte, să-ţi faci prieteni. Pentru că ai nevoie să nu fii singur, ai nevoie de oameni. De alţii ca tine cu care să poţi discuta despre dificultăţile tale şi să găseşti un sfat, să faci schimb de idei. De localnici că să-i cunoşti şi să te cunoască nu numai pe tine ca persoană, dar şi ceea ce reprezinţi tu, cultura, tradiţiile tale.
Pentru că, deşi vrei să te integrezi, nu vrei să-ti pierzi identitatea culturală, simţi, ştii că asta este contribuţia ta la noul tău «acasă», lucru benefic pentru toţi, de altfel.