realizat de Amadou Diouma Niang, Director relaţii internaţionale, Asociaţia Cultura Păcii
Sosit in România in 1976 pentru studii in medicină, Doctor Ahmed a ales pe urmă să se stabilească in ţară. Doctor în ştiinţe medicale cu specializare în chirurgie cardio-vasculară, Dr. Ahmed esti şi Preşedintele Fundației Centrul Cultural Islamic Semiluna, o organizaţie neguvernementală care, de 16 ani, are ca scop integrarea comunitătilor de străini, mai ales de religie musulmană, în societatea românească.
Puteţi să îmi spuneţi când şi de ce aţi venit în România?
Am început medicina într-o ţară arabă dar din motive politice survenite atunci am plecat în Franţa, o ţară care s-a dovedit foarte scumpă pentru mine. Astfel, am stat doar câteva luni acolo. Apoi am venit în România la sfarşitul anului 1976 pentru că ştiam că aici cheltuielile lunare erau pe măsura buzunarului meu. La vremea respectivă, studiile de medicină erau foarte cotate în România. Astfel, foarte mulţi străini din toate ţările veneau la studii în România. Iată motivul pentru care am venit aici.
Odată terminate studiile, de ce aţi rămas în ţară?
Am rămas în România după studiile mele pentru că, între alte motive, nu aveam unde să mă duc. Am profitat de această împrejurare pentru a-mi continua studiile. După specializare, m-am înscris la doctorat. Examenul de absolvire a doctoratului fiind programat în luna decembrie, m-am trezit cu revoluția din 1989 pe cap. Întrunirea comisiei profesorale nu a fost posibilă iar examenul meu final a fost atunci amânat pâna în mai 1990. Dupa doctorat, am avut ocazia să lucrez ca medic chirurg senior, cu carte de muncă, la spitalul Fundeni. Am fost printre primii străini angajaţi la Fundeni ca medic chirurg.
Apoi v-aţi căsătorit. Copii dvs sunt născuţi în România. Vă simţiţi integrat în societatea românească, chiar dacă aveţi ceţătenie română?
Am ceţătenie din 1992. Copiii mei au învăţat aici, au trăit aici. Practic ei simţeau instinctiv că sunt ataşaţi de această ţară mai mult decât de orice altă ţară pentru ca aici au crescut. Şi eu am petrecut cea mai frumoasă parte din viaţa mea aici. Cu bine şi cu rău, cu amintiri şi cu rememorare. Practic aici am petrecut tinereţea mea. Din acest punct de vedere mă simt ataşat de această ţară dar cuvântul integrat sau expresia bine integrat sunt termeni foarte largi. Aş vrea să fiu forte bine integrat dar eu cred că încă nu s-a materializat această dorinţă din mai multe motive. Vrem să fim bine integraţi fără să pierdem din specificul nostru ca persoană şi cultură. De asta nu pot să vă răspund numai personal. Aş vrea să fiu foarte bine integrat dar după ce ştiu ce înseamnă integrare. Oare este dizolvare în această societate? Oare este pierderea culturii mele? Este să-mi pierd personalitatea mea şi să câştig o altă personalitate? Eu nu ştiu ce înseamnă integrare? Eu cred că România face parte din acest proiect numit U.E. Eu pot să vă dau un răspuns foare clar şi cred că foarte la punct, anume că: pe cât România se simte integrată în Uniunea Europeană, pe atât mă simt şi eu integrat în societatea românească. Deci dacă România ca stat, cu toate puterile ei se simte integrate în aceasta societate multiculturală, şi eu tot la fel. Fiindcă are dorinţă să fie foarte bine integrată şi eu am această dorinţă. Noi, eu şi dvs, ca şi resortisanţii ţărilor terţe, când vorbim de integrare ne gândim la toate aceste aspecte, la fructificarea unui şir de ani de luptă pentru o viaţă multiculturală în Europa. Aş vrea să fiu foarte bine integrat. De câţiva ani asistăm totuşi la o îmbunătăţire a legislaţiei care reglementează regimul străinilor în România. Ce bilanţ faceţi al politicii de integrare a străinilor din România?
Eu cred că integrarea este o necesitate, nu un lucru care se dă.
Când vorbim de legislaţie, vorbim de un lucru care se dă. Pentru că şi foarte mulţi străini care vin aici, migranţi, emigranţi, în ghilimele, sau unii care au venit ca mine, câteodată cer de la stat mai mult decât dau ei, participă ei. Şi câteodată ei cred că dreptul se dă nu se ia. Eu cred ca integrarea este o necesitate la care trebuie să participăm şi noi. Când ajungem noi să credem acest lucru, că e o valoare, atunci putem să spunem că am facut ceva. Eu prin prezenţa mea aici m-am implicat, prin fundaţia la care sunt co-fondator, în activităţi care să contribuie la buna integrare a străinilor. Noi spunem bună integrare. Eu nu am folosit cuvântul integrare ci bună integrare, atâta timp cât eu ca persoană îmi păstrez cultura. Dacă integrarea înseamnă asimilare, să îmi pierd identitatea, atunci nu mai sunt bun pentru această societate. Iată motivul pentru pentru care am înfiinţat acest centru cultural, să învăţăm copiii noştri, să învaţăm şi noi, ca să fim prezenţi cu cultura noastră în acest mozaic multicultural care se numeşte societatea românească. Eu nu pot să dau la alţii dacă nu mă prezint foarte bine. Nu știu despre legi. Dvs ştiti mai bine. Eu ştiu despre fapte. Încă nu suntem bine integraţi. Cine este vinovat? Poate că şi noi suntem.
Credeți că statul român ia în considerare nevoile resortisanţilor ţărilor terţe care trăiesc în România?
Nu cred, dar asta nu înseamnă că el face acest lucru voit. Statul român a avut relaţii foarte bune cu străinătatea. Noi vorbim de instituţiile statului român. Prezenţa străinilor cu şedere legală în această ţară a fost întreruptă timp de aproximativ 40 de ani, din perioada comunismului încoace. Experienţa oficialităţilor sau a instituţiilor statului român este exact cum este experienţa prezenţei mele aici, ca unul care a fost aici la studii, a plecat, apoi a revenit ca să se stabilească în ţară. Ne lovim de foarte multe probleme pe care încercăm să le rezolvăm împreună. Nu cred că România a ajuns să fie ca şi în Marea Britanie, Suedia sau Statele Unite ale Americii. Cine spune acest lucru face o greşeală foarte mare, dar pot să spun că dorinţa sau voinţa este mai mare decât acolo. Nu de dragul străinilor ci pentru că România vrea, pentru că România este convinsă, este hotărâtă, cu toate laturile ei politice, să intre în U.E. şi asta înseamnă să aplice toate legislaţia europeană. Eu nu cred că am ajuns la targetul sau plafonul pe care îl dorim noi. Dvs sunteți jurist. Cunoşteți foarte bine legislaţia, mai bine decât mine. Faţă de România, ţările vest-europene au avut multă mai multă experientă. Prezenţa străinilor ca rezidenţi datează în cazul lor de aproximativ un secol. Cu tot ce înseamnă asta.
„Vrem să fim bine integraţi, fără să pierdem din specificul nostru ca persoană şi cultură.”